miercuri, 11 martie 2015

Ador oamenii modești, simpli, timizi și liniștiți. 
Mă refer la acei oameni care au întotdeauna un mulțumesc în buzunar, la acei oameni care emană frumusețe printr-o privire, la acei oameni care se mulțumesc cu puțin. 
Cât îi îndrăgesc. 
Pentru că nu vor exces, vor lucruri mărunte. 
Pentru că nu vor tot, vor cât se poate. 
Pentru că nu vor să pară perfecți. Mie mi se par extraordinari. 
Aceste persoane se bucură de ce-au primit de la Dumnezeu, nu trag cu ochiul spre grădina vecinului...își îngrijesc viața așa cum pot ei mai bine. 
Descopăr bunătatea unui om doar privindu-l în ochi.
 Îi dau o picătură, el îmi oferă oceanul. Îl ajut, el îmi mulțumește cu un zâmbet euforic. 
Aceste persoane mă fac să cred că mai există omenie; mă fac să cred că nu există doar răutate, invidie și amărăciune.

3 comentarii:

  1. Dap asai oameni buni si simpli sunt si exista mereu depinde de noi sai descooerim itr-o lume plina de rautate egoism si invidie

    RăspundețiȘtergere
  2. Oameni buni sunt exista însa depinde de noi sai vedem depinde de cat de mare este egoul nostru..

    RăspundețiȘtergere
  3. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere