De-aș fi

De-aș fi rază călătoare, m-aș răsfrânge-n dimineți
Și-aș aduce alinare și căldură-n albi nămeți,
Ca pământul, dezgolindu-l, verde crud să se arate,
Pâlcuri fragede de flori, ghiocei albi, nestemate.

Dar nu sunt decât un om cu trăirile furate,
Cresc sub soare ca un pom cu crenguțele ciuntate,
Mila cerului aștept să mă plouă când o vrea,
Să-nverzesc, să înfloresc, să lepăd neaua cea grea.

Să alerg prin câmp cu maci, și prin grâu până la brâu,
Ochii trişti să-i mai găsesc doar în oglindiri de râu,
Să ascult concert în triluri când s-adună pe-nserat
Stoluri mii de cântătoare pe la cuiburi de-nnoptat.

Să-mpletesc din firul nopții brâu ce va purta pe zi
Anotimpul învierii ce-n curând la noi, va fi.
Să-mi adăp simțirea toată cu miresmele de flori
Și din roua cristalină, ce s-așterne de cu zori.

Haină nouă să îmbrac ca orice floare, orice fir
Să mă-nfioare iar culoarea de toporași, de trandafir
Buchete mii să dăruiesc celor ce n-au simțit nicicând,
Iubirea-i mare-n gesturi mici, o poţi ascunde şi în gând.